Nu cred ca există familie cu
copii în care să nu fi apărut, mai devreme sau mai târziu, în funcție și de
temperamentul copilului și al părintelui, situații coflictuale.
Fără o rezolvare corectă și la timp, aceste stări
conflictuale se amplifică și se ajunge la situații în care traiul în comun pare
imposibil.
Sunt câteva motive principale
care stau la baza acestor situații , pritre cele mai des întâlnite fiind:
1. Neexplicarea sau neînțelegerea lui ”De ce”. De
ce vrea părintele asta de la mine? De ce refuză copilul meu ceea ce vine de la
mine? În sutele de întâlniri avute cu elevi și părinți, ateliere de dezvoltare
personală, am auzit de nenumărate ori expresia: ”Doamnă, dar asta i-am spus și
eu! De la mine nu a vrut să asculte!
2. Lipsa autocunoașterii și a cunoașterii
celuilalt. Dacă ați ști despre interlocutor că nu vorbește chineza, i-ați
adresa sugestii în chineză? Sunt sigură că nu. Uneori le vorbiți copiilor dumneavoastră
într-o limbă pe care nu o cunosc și e firesc așa pentru că încă nu au ajuns la
vârsta la care să o cunoască.
3. Refuzul părinților de a înțelege că au obligația
de a-și lăsa copiii să-și trăiască propria viață. Cu tot cu greșelile de
rigoare!
4. Lipsa de înțelegere din partea copiilor a
motivului pentru care părinții se comportă inr-un anume fel. Necunoașterea
fișei postului de părinte.
5. Neacceptarea celuilalt si proiectarea unor
dorințe nerealiste din ambele părți.
6. Credința că rezolvarea unui coflict înseamnă
neapărat ca unul să câștige și celălalt să piardă.
7. Neînțelegerea sentimentelor celuilalt.
8. Lipsa răbdării de a negocia și de a găsi soluții
reciiproc avantajoase.
Exemplele pot continua. Toate
aceste situații și altele cu care v-ați întâlnit fac obiectul atelierului
”Conflicte elevi-părinți” la care vă așteptăm cu drag.
Detalii aici:
