Puneți mâna și învățați!!!!

Scriu acest articol pentru elevi, pentru adolescenți în primul rând ...Pentru că îmi sunteți dragi și pentru că meritați totul de la viață. Dar trebuie să faceți și voi ceva pentru asta. Să învățați!

Eram ieri la o terasă în Parcul Tineretului, cu o limonadă și o carte în fața. La masa de lângă mine se așază un domn cu baiatul dumnealui, minor,  vine și managera restaurantului și încep o discuție:
”- Da, salariul 9 milioane, 3% din bacșiș, se lucrează o zi cu o zi de la 9 până la ultimul client.”
Băiatul îngaimă;
”- Păi, probabil nu vor mai fi mijloace de transport la ora aceea.
- Lasă că e imposibil să nu faci într-o zi 15 lei de taxi! Și sâmbăta și duminica e foarte aglomerat așa că va fi nevoie de tine chiar dacă ești liber”.

Sunt mega multitasking așa încât, deși citeam, creierul meu a început să calculeze:
Program de la 9 la ultimul client. Asta inseamnă minimum 12 noaptea. Am lucrat barman și ospătar să mă întrețin după ce am terminat liceul și în vacanțele de la facultate, știu ce spun. Mai devreme de 2 dimineața nu plecam.
Revin. De la 9 la 24 înseamnă 15 ore de muncă. Deci copilul ăla urma să lucreze 2 zile într-o zi.
Dacă lucrează o zi cu o zi, lucrează 15 zile pe luna înmulțit cu 15 ore egal 225 ore pe lună.
Mai adăugăm sâmbetele și duminicile?
Pe lângă bani de taxi oare îi ies și bani de o masă că nu am auzit să aibă masă gratuit.
3% din bacșiș! Păi las bacșiș pentru personal, nu pentru patron!
În 100% încap 33 de 3%. Ca să cred că se împarte bacșișul echitabil către toți angajații ar însemna că sunt 33 de oameni pe tura dar nu sunt, deci banii rămân patronului. Patronului care îl plătește cu 900 lei pentru că în capul lui omul mai face ceva pe deasupra.

Un fost coleg de serviciu m-a numit la un moment dat Jimmy Hoffa cu fustă. Pentru că am prostul obicei să iau apărarea diverselor persoane când sesizez o nedreptate.

Cu greu m-am abținut să nu intervin. Am făcut-o pentru că tatăl nu avea nicio obiecție. Era de acord cu program, cu tot. Copilul lui urma să devină sclavul unora pe vară. Băiatul mai încerca să mai spună câte ceva și intervenea prompt managera care-l întreba: ”Ești sigur că vrei să muncești? Să nu vii două zile și după aia să pleci.” Imediat primea asigurări de la tată că asta nu se va întâmpla.

Acum să vedem ce spune legislația:

Programul de munca al minorilor este de 6 ore/zi, 30 de ore/saptamana, potrivit articolului 112, alineatul 2 din Codul muncii. Acest program de lucru, considerat program normal in cazul minorilor, se va acorda cel putin salariul minim pe economie si nu proratat la cele 6 ore lucrate.

Minorii, potrivit conditiilor de munca,:

• nu pot presta activitate in locuri de munca in care exista conditii periculoase, nocive sau grele, articolul 13, alineatul 5;

• nu pot efectua ore suplimentare, conform articolului 124;

• nu pot efectua munca de noapte, conform articolului 128;

• beneficiaza de pauza de masa de cel putin 30 de minute, daca programul zilnic depaseste 4 ore si jumatate;

• beneficiaza, pe langa dreptul la concediul de odihna anual de 20 de zile lucratoare, de un concediu de odihna suplimentar de 3 zile lucratoare, conform articolului 147.

În afară de legislație urlă in mine întrebarea:
Femeia aia are copii? Nonșalanța cu care îi prezenta unui copil niște condiții de muncă inumane pentru 9 MILIOANE (adica 900 lei adică 200 de euro ) ca să muncească peste 40 ore pe săptămână!!!!!!!
Oamenii ăștia chiar fac bani oricum? N-au nicio valoare?

Mă întorc și spun de ce e acest articol pentru voi, dragii mei elevi.
ÎNVĂȚAȚI!!!! E singura voastră șansă să nu fiți niciodată în locul baiatului respectiv. Luați o diplomă, perfecționați-vă!
E singura voastră șansă să dați dracului un patron care vrea să-și bată joc de voi!
E singura voastră șansă spre LIBERTATE .Și știu cît de mult o iubiți.
E șansa voastră să faceți ce vreți în viață!

Am 38 de ani. Acum 20 de ani, pe vremea asta, muream de foame. Provin dintr-o familie unde foamea era la ea acasă. Motivul pentru care azi nu mai fac foamea și pot asigura și copiilor mei o viață decentă e că am învățat. Am știut la timp că e singura mea șansă reală spre o viată așa cum îmi doream. Și nu mă opresc din învățat. Ca să pot oricând să o iau de la capăt, să schimb drumul, să fac ce trebuie dar să nu mă umilesc, să nu-mi vând libertatea.
Mi-aș fi putut căuta vreun bogătaș să mă mărit. Dar îmi place libertatea pe care ți-o dă lucrul făcut prin propriile puteri.
Știu că dacă mâine pierd tot poimâine încep să reclădesc! Pentru că bogăția mea e mintea mea! Pentru că dacă am putut o dată o să pot de o mie de ori.

Poate articolul ăsta ar fi fost bun când ați început să învățați pentru BAC dar pentru că întâmplarea a fost ieri, atunci a venit și inspirația.

Vă îmbrățișează cu drag Violeta, fostă ospătariță, actual manager al Centrului de Meditații și Dezvoltare Personală.